Silvicultura este o știință care se află la jumătatea distanței dintre agricultură și conservarea mediului. Este însărcinat cu întreținerea culturilor din păduri și îmbunătățirea exploatării pădurilor. În definiția silviculturii Vedem că obiectivul principal este conservarea mediului și a naturii prin îmbunătățirea calității mediului și a producției de bunuri naturale.
În acest articol vă vom învăța definiția silviculturii, utilizările sale și importanța pe care o au pentru conservarea mediului.
Definiția forestry
În definiția silviculturii vedem că acea activitate este responsabilă pentru cultivarea și întreținerea pădurilor. Obiectivul său principal este protejarea mediului natural prin plantarea pădurilor, îmbunătățirea calității mediului și producția și întreținerea fermelor zootehnice. In tara noastra, silvicultura a produs o dezvoltare foarte importantă a lemnului și a dopului de plută fără a distruge ecosistemul natural.
Printre activitățile incluse în silvicultură, găsim plantarea, întreținerea și dezvoltarea culturilor forestiere care se extind din păduri și munți. În scopuri practice, este considerată o știință a familiei împreună cu agricultura, deși are unele diferențe. Prima și cea mai mare diferență este metoda de producție. Agricultura necesită producția în masă și producția de fructe și culturi în doar câteva luni, în timp ce silvicultura necesită decenii pentru a vedea rezultate. Aceste perioade pot varia în funcție de speciile plantate.
Evident, în funcție de climă și ecosistem pe care alegem să creștem specii, poate dura mai mult sau mai puțin timp pentru a obține această resursă naturală. Specii care produc sol organic sunt, de asemenea, utilizate pentru posibile împăduriri forestiere.
Activitățile forestiere includ activități precum cultivarea pădurilor cu diferite tratamente și tehnici. Întreținerea și utilizarea materialelor și a resurselor naturale sunt concepute pentru a fi realizate într-un mod optimizat pentru mediu și cu cele mai puține daune posibile. În acest fel, definiția silviculturii stabilește o bună relație între bunăstare și productivitate în diferite ecosisteme forestiere. Nu numai că încercăm să avem grijă de mediu și să protejăm resursele naturale, dar obținem și beneficii economice din acesta.
Utilizări și economie
Trebuie avut în vedere faptul că, pentru ca această activitate să fie durabilă pe termen lung, trebuie să aibă o rentabilitate economică. Gestionarea pădurilor și a pădurilor trebuie să aibă un impact asupra economiei pozitive a locurilor înconjurătoare și să creeze locuri de muncă. Cu această întreținere și îngrijire, unele servicii solicitate de societate pot fi produse permanent. Serviciile ecosistemice sunt cele oferite de sistemele naturale și care oferă într-un fel un beneficiu atât din punct de vedere ecologic, cât și economic.
Gestionarea pădurilor și a pădurilor se bazează pe principiile durabilității ecologice a calității ecosistemului și a calității activelor naturale. În acest scop, ei folosesc diverse metode și instrumente de prelucrare, permițând culturilor să fie utilizate în scopuri diferite și utilizate pentru o perioadă lungă de timp.
Fiecare tip de cultură are ca funcție stabilită ca obiectiv principal. Prin urmare, silvicultorii se vor concentra pe utilizarea fiecărei funcții pentru a optimiza rezultatele și beneficiile. De exemplu, din culturi puteți obține materiale precum lemn, lemn de foc sau fructe.
Scopul final al definiției silviculturii este întotdeauna utilizarea spațiului forestier disponibil pentru plantarea copacilor și obținerea unor beneficii din acesta. Puteți extrage lemn, plută sau hârtie din acești copaci. Trebuie să se țină seama de faptul că timpul de producție poate fi foarte lung, în funcție de tipul de cultură care trebuie înmulțită. Unele dintre obiectivele ecologice permise de silvicultură sunt producția pe termen lung a mai multor culturi stabiliți un anumit echilibru între nevoile biologice, ecologice și economice ale culturilor. Astfel se asigură actualizarea continuă a resurselor sale și conservarea anumitor specii atât de floră, cât și de faună.
Aceasta înseamnă că resursele nu vor fi supraexploatate. Cu alte cuvinte, rata de extracție a resurselor din culturi nu va depăși niciodată rata de regenerare naturală.
Definiția silviculturii: tipuri și caracteristici
Există numeroase tipuri de silvicultură în funcție de teritoriul necesar pentru fiecare regiune:
- Silvicultură intensivă: Este unul care folosește diferite tehnici pentru a asigura o productivitate mai mare a zonei care este cultivată. Adică, încercăm să producem cea mai mare cantitate de resurse, protejând în același timp mediul.
- Silvicultură extinsă: Este însărcinată cu desfășurarea unor activități în locuri în care sunt incluse alte activități economice și sociale. Obiectivul principal al practicării acestor activități este conștientizarea populației cu privire la protecția mediului în zonele în care este cultivată. În plus, oferă și câteva servicii populației, cum ar fi turismul și educația pentru mediu. Datorită acestui fapt, producția și întreținerea pădurilor pot fi garantate într-un mod durabil și în timp.
Avantaje și dezavantaje
Am constatat că reîmpădurirea sau împădurirea este unul dintre principalele avantaje în zonele în care nu există niciodată copaci în primul rând. De asemenea, este folosit pentru refacerea acelor zone deșertice. Face parte din sursa vieții pentru multe specii de plante și animale. Astfel creați un ecosistem excelent și sănătos.
Poate purifica mai bine aerul prin fotosinteza plantelor, care are o serie de beneficii pentru mediu. De asemenea, alimentează râurile și oferă apă potabilă pentru diferite zone.
Cu toate acestea, poate avea unele dezavantaje. Aceste deficiențe apar mai ales atunci când gestionarea pădurilor este deficitară. Dacă nu este gestionat corespunzător, este ușor să dăuneze mediului și să pună în pericol speciile de plante și animale. Ființele umane pot provoca mari dezechilibre în ecosistemele naturale ca urmare a unei gestionări deficitare. De exemplu, poate deteriora ecosistemul prin exploatare excesivă, plantarea de specii incompatibile și / sau invazive etc.
Toate dezavantajele care decurg din această activitate, se întâmplă atunci când managementul nu este realizat într-un mod corect. Atâta timp cât se face într-un mod echilibrat, va aduce doar beneficii. Poate fi utilizat în cele mai degradate zone pentru a-i oferi o utilizare socială, economică și de mediu.
Sper că cu aceste informații puteți afla mai multe despre definiția silviculturii și importanța acesteia.